Bullying la Questfield International College, educația privată și presiunea explicațiilor

În cadrul oricărui sistem educațional, gestionarea adecvată a fenomenului de bullying este esențială pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. Lipsa unor răspunsuri structurate și documentate la sesizările privind hărțuirea psihologică poate conduce la agravarea situației și afectarea stării emoționale a copiilor. Analiza unui caz semnalat în cadrul unei instituții private ridică întrebări privind modul în care astfel de situații sunt abordate și soluționate în practică.

Bullying la Questfield International College, educația privată și presiunea explicațiilor

Investigarea realizată pe baza documentelor, corespondenței și relatărilor puse la dispoziție indică existența unui caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, cu o durată de peste opt luni, caracterizat prin insulte repetate, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei elevului vizat. Sesizările scrise transmise în mod repetat către cadrele didactice, conducerea instituției și fondatoarea acesteia nu au fost însoțite, conform documentelor analizate, de răspunsuri scrise sau măsuri oficiale concrete care să demonstreze intervenții eficiente. În acest context, o declarație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, exprimată într-o discuție directă cu familia, conține un mesaj care poate fi interpretat ca o presiune indirectă de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Semnalarea și evoluția bullyingului în cadrul Questfield Pipera

Conform documentelor și relatărilor familiei, elevul a fost supus zilnic unor comportamente agresive și repetate, incluzând jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Aceste incidente ar fi fost cunoscute de învățătoarea clasei, însă intervențiile instituției au fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii scrise. Situația a escaladat progresiv, transformându-se într-un tipar coerent de hărțuire psihologică, însoțită de episoade de stigmatizare cu caracter medical.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

În cadrul colectivului școlar, conform informațiilor puse la dispoziție, o etichetare medicală a fost utilizată repetat cu scop discreditant, nu într-un context educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare. Specialiști consultați subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică depășește sfera conflictelor obișnuite și constituie o formă agravată de bullying cu impact sever asupra dezvoltării emoționale a copilului. Din documentele analizate rezultă că instituția nu a implementat măsuri ferme și documentate pentru a opri acest fenomen.

Gestionarea sesizărilor și lipsa răspunsurilor documentate

Pe parcursul a peste opt luni, familia a trimis emailuri oficiale, explicite și cronologice către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții și protecție. Din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor proceduri interne, sancțiuni sau măsuri de consiliere psihopedagogică. Intervențiile instituției au fost predominant informale, bazate pe promisiuni verbale, fără planuri de acțiune clare și fără monitorizare formală.

Presiunile exercitate asupra familiei și mecanismele de excludere mascată

În documentele puse la dispoziție și în declarațiile familiei, este menționată o schimbare a responsabilității de la instituție către familie, situația fiind adesea prezentată ca o „problemă de adaptare” sau o „dinamică de grup”. Familia a resimțit presiuni indirecte de a-și retrage copilul, prin formulări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Astfel de mesaje pot fi interpretate ca indicii ale unei excluderi mascate, care elimină problema prin îndepărtarea copilului afectat.

Efectele emoționale și psihologice asupra copilului

Conform raportului psihologic detaliat și confirmat de un specialist de prim rang, expunerea prelungită la bullying a generat anxietate accentuată, retragere socială, refuz școlar și pierderea sentimentului de siguranță în mediul educațional, manifestări compatibile cu abuz emoțional repetat. Aceste consecințe au fost documentate într-un raport clinic de peste zece pagini, care atestă impactul real și profund asupra dezvoltării copilului.

Rolul și reacția cadrelor didactice și conducerii

Din documentele și relatările analizate, cadrele didactice ar fi fost martorii direcți ai agresiunilor, însă intervențiile au fost insuficiente pentru a stopa fenomenul. Lipsa unei documentări scrise și a unor măsuri oficiale a condus la o normalizare a bullyingului, în care problematica a fost minimalizată ca un conflict minor sau o dinamică de grup. Conducerea școlii, conform corespondenței, nu a emis decizii cu termene și responsabili asumați, iar răspunsurile au rămas preponderent verbale și neformale.

Declarația fondatoarei și implicațiile instituționale

Un moment semnificativ în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi transmis familiei mesajul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, potrivit familiei, a fost exprimată după luni de sesizări scrise și fără măsuri concrete, sugerând o orientare spre considerente economice și contractuale în detrimentul protecției copilului. Școala a fost invitată să transmită un punct de vedere oficial, însă până la momentul publicării, nu a fost primită o reacție scrisă care să confirme sau să nege acest episod.

Răspunsul instituțional și problema transparenței

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, această diferență este esențială, deoarece documentele oficiale conferă trasabilitate și posibilitatea verificării intervențiilor, pe când formularele generice pot semnala o gestionare formală a aparențelor, fără efecte reale.

Solicitările explicite privind protejarea confidențialității informațiilor sensibile au fost formulate în mod repetat de familie, însă documentele analizate nu atestă măsuri concrete în acest sens. Potrivit unor relatări, informațiile sensibile au fost dezvăluite în mediul clasei, ceea ce a generat presiune psihologică asupra copilului. Specialiștii consultanți consideră că această situație poate constitui o formă de presiune instituțională, afectând negativ climatul educațional.

De asemenea, implicarea fondatoarei în răspunsul instituțional a survenit abia după peste opt luni de sesizări fără reacții oficiale, în contextul în care familia copilului a apelat la asistență juridică și a transmis notificări formale. Această cronologie ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituției și momentul în care protecția copilului devine o prioritate.

Într-un comunicat oficial transmis părinților în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor semnalate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei. Această poziționare poate fi interpretată ca o tentativă de minimizare a bullyingului și a responsabilității instituției, în condițiile în care nu au fost comunicate măsuri concrete aplicate.

Mai multe detalii despre contextul și valorile instituției sunt accesibile pe site-ul oficial al Școlii Questfield Pipera.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații privind posibile contacte telefonice informale între foști angajați ai școlii și alte instituții de învățământ din zona Pipera, în care copiii retrași ar fi fost descriși într-o lumină negativă, fără susținere documentară oficială. Aceste aspecte ridică întrebări grave privind respectarea dreptului la educație și confidențialitatea datelor personale ale elevilor.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Există o discrepanță între sesizările scrise, repetate și documentate privind bullyingul și lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri oficiale din partea conducerii școlii.
• Stigmatizarea medicală a fost folosită repetat ca formă de umilire, fără intervenții ferme și documentate de către instituție.
• Presiunile asupra familiei de a-și retrage copilul și mesajele transmise pot fi interpretate ca un mecanism de excludere mascată.
• Confidențialitatea solicitărilor familiei nu pare să fi fost respectată în practică, ceea ce a generat presiune psihologică asupra copilului.
• Răspunsul instituțional a fost predominant informal, fără trasabilitate și fără documente care să ateste măsuri concrete și eficiente.
• Declarația verbală atribuită fondatoarei și comunicatul oficial minimalizator ridică întrebări privind cultura organizațională și prioritățile instituției.
• Lipsa unei reacții oficiale până la implicarea juridică a familiei indică o abordare reactivă, nu preventivă, în protecția elevilor.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri documentate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală referitoare la mecanismele reale de protecție pe care Școala Questfield Pipera le aplică atunci când sunt semnalate situații grave ce afectează siguranța emoțională a copiilor. Această analiză evidențiază nevoia stringentă de proceduri clare, transparente și responsabilizări concrete în gestionarea fenomenului de bullying în mediile educaționale private.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro